Evaluarea cu ajutorul ordinatorului

Evaluarea cu ajutorul ordinatorului

„Ansamblul tradițional al metodelor de evaluare este îmbogățit cu noi tehnici pe care practica școlară le pune în evidență. Spre deosebire de metodele tradiționale care realizează evaluarea rezultatelor școlare obținute pe un timp limitat și în legătură cu o arie mai mare sau mai mică de conținut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare prezintă cel puțin două caracteristici: pe de o parte, realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învățarea, de multe ori concomitent cu aceasta; pe de altă parte, ele privesc rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacități, dobândirea de competențe și mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învățare. Evaluarea acestora presupune o investigare de mai lungă durată a comportamentului elevilor.” (Radu, I.T, 2000, p. 224)

Dintre metodele alternative de evaluare frecvent utilizate amintim: studiul de caz, investigația, portofoliul și evaluarea cu ajutorul ordinatorului.

„Învăţământul asistat de calculator – marea „minune” a tehnicii actuale care zdruncină din temelii învăţământul tradiţional fundamentat de Comenius în celebra sa lucrare Didactica Magna, acum mai bine de trei secole – îşi propune obiective ambiţioase, cum sunt: „dezvoltarea raţionamentului, imaginaţiei şi creativităţii, precum şi a capacităţii de a emite o apreciere critică asupra rezultatului dialogului om - maşină” (O.I.D.I, 1990, p. 30).

„Ioan Nicola descria încă din 1980 alternativa evaluării cu ajutorul „mașinilor”=„dispozitive mecanice, electromagnetice sau electronice cu ajutorul cărora se administrează programul de verificare și se înregistrează răspunsurile date de către elevi” (Nicola, I., 1980,286). Aceste „mașini” sunt astăzi la îndemâna tuturor – computere, iar evaluarea cu ajutorul lor reprezintă direcția de modernizare spre care se îndreaptă învățământul.

„Experții au remarcat că informatica are un potențial educativ foarte mare față de ceea ce pot oferii alte tehnologii. Prin informatică ne putem atinge scopul de a „structura un învățământ pentru fiecare, pentru un elev concret, ci nu a unui învțământ unic pentru toți, ce corespunde unui elev abstract” (O.I.D.I., 1990, p. 31)

„Spre deosebire de metodele de evaluare tradiţionale, evaluarea cu ajutorul calculatorului este debarasată de orice elemente de subiectivism, ca şi de emoţiile care-i însoţesc pe cei mai mulţi dintre elevi la verificările curente şi la examene. Ea economiseşte timpul şi efortul evaluatorilor care, astfel, pot fi utilizate în alte domenii. Se schimbă, deci, însuşi raportul profesor-elev, prin creşterea încrederii elevilor în obiectivitatea profesorilor. Mai mult, elevii înşişi se pot autoevalua pe parcursul muncii independente pe care o depun zilnic, beneficiind de feed-back-ul atât de necesar unei învăţări eficiente şi performante.” (Jinga, I, ș.a., 2005)

„Ordinatorul are multiple utilizări în activitatea școlară. Acestea pot fi raportate la:

- instruirea asistată de calculator (IAC), în care interacțiunea elev-ordinator reprezintă una din notele sale caracteristice și are un rol important pentru rezultatele învățării;

- învățarea programării, care reprezintă o finalitate, dar și mijloc;

- gestiunea pedagogică, însemnând acțiunea de evaluare în sensul cel mai cuprinzător al termenului și care nu implică interacțiune elev-mașină decât în cazul în care evaluarea dobândește caracter de process autoevaluativ.

Ca mijloc de gestiune pedagogică, pe lângă utilitățile pe care le oferă (calcul, evidență, stocarea și tratarea informației, etc.), ordinatorul constituie un mijloc util și fecund în realizarea proceselor evaluative având ca obiect performanțele școlare. Utilitățile privesc multiple aspect ale actului evaluativ:

- evidența răspunsurilor – pentru aprecierea exacta a calității acestora și pentru adoptarea măsurilor de remediere a celor nereușite;

- gestionarea timpului pentru răspunsuri;

- analiza răspunsurilor (identificarea cuvintelor cheie, analiza formulelor, ortografia, etc.);

- corectarea/automată a testelor, în general, a celor cu alegere multiplă, în special;

- facilitarea analizei statistice a rezultatelor, examinarea și compararea tipurilor de răspunsuri, indicând ce lipsește, erori.” (Radu, I.T., 2000, p. 226-227)

„Printre avantajele utilizării calculatorului în procesul de evaluare, T.D. Chicioreanu enumeră:

 Obiectivitatea evaluării rezultatelor. Factorul uman implicat în evaluare este, prin natura sa, subiectiv, de aceea și actul evaluativ este influențat de subiectivism. Printr-o evaluare asistată de calculator elevul nu va mai avea senzația că a fost defavorizat într-un fel sau altul. „De asemenea, în cazul aceluiași test există posibilitatea comparării reale a rezultatelor obținute de elevi aflați în clase paralele, ce studiază o materie anume cu profesori diferiți.”

 Feed-back imediat pentru elev și profesor. Evaluarea asistată de calculator asigură corectarea imediată a răspunsurilor de către elev, dându-și astfel seama ce parte a materiei stăpânește mai puțin. Stocarea rezultatelor elevilor la diferite teste și interpretarea grafică a acestora permite profesorului o analiză rapidă și corectă a rezultatelor.

 Întocmirea diagnozei.Centralizând rezultatele obținute de elevi într-o bază de date, dispunem de informații referitoare la nivelul lor de cunoștințe, dobândite la nivelul evaluării.

 Elevii își expun în mod independent cunoștințele. Numărul mare de itemi și combinarea lor cu un algoritm de selecție cât mai inventiv (ex. în funcție de numele și prenumele candidatului), reduce posibilitatea elevului de a se inspira de la colegi.

 Diminuarea emoțiilor. Confruntarea directă, activă cu ecranul calculatoruli exercită un efort psihologic pozitiv, dispare inhibiția des întâlnită în momentul expunerii orale a cunoștințelor.[…]

La polul opus avantajelor, T.D. Chicioreanu expune și limitele evaluării asistate de calculator:

 Costurile ridicate ale programelor de instruire/evaluare, acestea având nevoie a fi supuse unei cercetări psiho-pedagogice care să-i valideze conținutul, ceea ce presupune testări, modificări până se ajunge la forma acceptată.

 Reticență din partea cadrelor didactice care nu țin pasul cu spiritul epocii

 Există pericolul fraudei. Această amenințare este minimă din partea elevilor ciclului primar, dar pentru maximă siguranță programul trebuie să fie cât mai eficient.” (Chicioreanu, T.D., 2007)

„Deşi metoda de evaluare cu ajutorul calculatorului este folosită, încă prea puţin, în şcoala românească de toate gradele, începuturile sunt promiţătoare iar numărul adepţilor utilizării ei în evaluarea curentă şi la examene creşte.

Integrată procesului de instruire, evaluarea asistată de calculator ar trebui să capete o mai mare extindere în rezolvarea de probleme (mai dificile pentru elevi).

După Nisbet şi Sbucksmith (1986), citaţi de A. K. Jalaluddin (1990), „procesul de rezolvare a problemelor poate fi redus la următoarele operaţii: examinarea problemei model, prelucrarea modelului în vederea efectuării necesare şi exprimării problemei în funcţie de aceste condiţii”.

     Acest proces permite studiul pe bază de experienţă (diferit de cel static) care, asociat cu utilizarea materialului imprimat pe calculator, îi oferă elevului un mod interactiv de construire şi asimilare a noilor cunoştinţe, concomitent cu posibilitatea de a verifica dacă ceea ce a învăţat este corect sau nu.

    Evaluarea cu ajutorul calculatorului rămâne o problemă deschisă cercetărilor interdisciplinare, dar şi aplicaţiilor, în toate structurile învăţământului.” (Jinga, I, ș.a., 2005)

EXPERIMENT

„Pentru a exemplifica metoda de evaluare cu ajutorul calculatorului, vom prezenta experimentul realizat de Universitatea de Stat din Dnepropetrovsk pentru limbile moderne şi limba maternă. Verificarea cunoştinţelor se realizează fără contactul direct al candidatului cu calculatorul. Cei examinaţi primesc o serie de teme de verificare concomitent cu fişele de chestionar la care candidaţii dau răspunsuri. După terminarea examenului, fişele de verificare programată a cunoştinţelor, cu aspect codificat, intră în centrul de calcul pentru o prelucrare ulterioară, iar setul de lucrări de verificare cu răspunsurile celor examinaţi se predă comisiei de admitere; în caz de necesitate (verificare de selecţie sau contestaţii etc.) se face o verificare în paralel cu

calculatorul.

Lista centralizată care intră în centrul de calcul, conţine particularităţile calitative ale răspunsurilor fiecărui candidat. În ea se vor găsi numerele tuturor punctelor la care candidatul are greşeli, raportul punctual între numărul de răspunsuri corecte, nota fiecărui răspuns într-o scală de cinci puncte şi nota medie.

Subiectele de verificare se fac astfel ca cei verificaţi să poată da răspunsuri la întrebări cu ajutorul simbolurilor literale şi cifrate, în care se folosesc nouă cifre şi litere ale alfabetului rusesc precum şi cel latin. În verificarea calităţii de realizare a subiectelor de examene se realizează următoarele criterii de apreciere:

􀃈 pentru 100-95% răspunsuri corecte se pune calificativul „foarte bine”;

􀃈 pentru 95-75% calificativul „bine”;

􀃈 pentru 75-50% calificativul „satisfăcător”;

􀃈 pentru 50% - calificativul „nesatisfăcător”.

Metoda prevede posibilitatea introducerii criteriilor de apreciere după ce răspunsurile tuturor celor examinaţi sunt analizate de maşină şi sunt stabilite raporturile între răspunsurile corecte şi răspunsurile greşite din lucrări. Aceasta dă posibilitatea comisiei de admitere să stabilească criteriile de apreciere în funcţie de imaginea generală a rezultatelor. În felul acesta se îmbină modul standardizat şi cel diferenţiat de apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor candidaţilor.

Probele de verificare a cunoştinţelor includ verificarea:

􀂾 profunzimii de înţelegere a conţinutului textului;

􀂾 însuşirii structurii gramaticale de bază a limbii;

􀂾 extinderii fondului lexical al candidaţilor.

O examinare constă din cinci – şase probe de control, fiecare cuprinzând de la cinci la zece întrebări (probleme lingvistice). Numărul total al întrebărilor prezentate la examen este de 50 – 60.

Rezultatele experimentului arată că pentru o raportare temeinică a nivelului cunoştinţelor la o scală de valori de 5 puncte, general acceptată, e necesar să se pună celui examinat cel puţin douăzeci şi cinci de întrebări dihotomice.” (Jinga, I., 2005)

Bibliografie:

• Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 2000;
• Diaconu,  Mihai,  Jinga,  Ioan  (coord.), Ciobanu, Olga, Pescaru, Adina, Păduraru, Monica, Pedagogie, Editura ASE,   Bucureşti,   2005;
• G. Marghescu, T.D. Chicioreanu, I. Marhghescu,  O alternativă la metodele tradiționale în educație M-Learning: O privire în viitor, EUROCON 2007.
• O.I.D.I Aspecte ale evaluării elevilor în S.U.A., Japonia, Marea Britanie şi R.F. Germania, „Education et pedagogies”, Sèvres, nr. 2, iunie 1989, p. 95-110, în „Informare curentă” nr. 7/17 februarie 1990, Oficiul de Informare Documentară pentru Învăţământ, p. 1.