Educația - elev - profesor - părinte

Taxonomii ale obiectivelor educaționale Conceptul de taxonomie didactică Etimologie şi istoric: etimologia termenului „ taxonomie ” se află în grecescul „ taxis ” = aşezare, ordonare, aranjare şi „ nomos ”= lege; conceptul de taxonomie didactică a fost introdus şi dezvoltat de Şcoala din Chicago, care sub conducerea lui B. Bloom, şi-a propus să contureze dimensiunile acţiunii instructive pe baza obiectivelor didactice, aceasta permiţând modelarea şi prelucrarea automatizată a datelor caracteristice procesului de învăţământ. Definiţie: În Teoria şi metodologia instruirii s-a impus termenul de „ taxonomie didactică ”, ce reprezintă ştiinţa clasificării metodelor didactice, a principiilor învăţământului, a formelor de organizare a activităţilor instructiv-educative, a mijloacelor de instruire, etc. Taxonomii posibile: I. După gradul de generalitate:                                - Generale;   - Particulare. II. După el

Forme de organizare a procesului instructiv-educativ.   Învățarea dincolo de clasă/ outdoor education. Planul educațional individualizat „Formele de organizare a procesului de instruire sunt structuri desfăşurate într-un cadru organizat, în instituţii specializate, prin intermediul cărora se realizează concret activitatea de predare-învăţare-evaluare. În literatura domeniului, principalul criteriu identificat pentru stabilirea formelor de organizare a procesului de învăţământ îl constituie relaţia profesor-elev. I. T. Radu (1990) structurează formele de organizare a instruirii şi după alte criterii, cum ar fi: ·          modalitatea de grupare a elevilor, ·          organizarea conţinutului instruirii, ·          structura programului de activităţi, ·          trecerea de la o etapă de şcolaritate la alta (unităţi de timp, ani, semestre, trimestre). Raportându-ne la elementele dominante din perspectiva unui management instrucţional, se pot structura câteva criter