Erori în evaluarea rezultatelor școlare

Erori în evaluarea rezultatelor școlare

            „Evaluarea are întotdeuna un caracter relativ, dar, mai ales, poate fi distorsionat procesul de notare. Aceste neajunsuri se datorează influenței diverșilor factori subiectivi implicați în realizarea operațiilor specifice actului evaluativ, însă cel mai des subiectivității evaluatorului, care vede evaluarea în manieră proprie. Ei i se asociază conduita celor evaluați.

            Așa se face că oricând și oriunde s-ar realiza, evaluarea ( notarea mai ales) lasă loc la suspiciuni, la judecăți de valoare puse sub semnul întrebării, la practici aleatorii și apariția de greșeli, de concluzii false cu pivire la efectele reale ale învățării/predării ori la eventuale excese.”( I. Cerghit, p. 384)

            „Cele mai frecvente erori întâlnite în evaluarea educațională sunt:

Ø  Judecăți/ aprecieri subiective asupra elevilor, observații informale, întâmplătoare și referințe indirecte care reduc substanțial fidelitatea evaluărilor.

Ø  Bareme de corectare sau chiar standarde absolute prost definite sau inacceptabile.

Ø  Itemi redactați confuz, în așa manieră încât elevii nu înțeleg întotdeauna ceea ce li se cere sau interpretează eronat datele, din cauza ambiguității exprimării.

Ø  Rupturi între procesul de predare/învățare și cel de evaluare.

Ø  Dispreț total față de tehnicile cele mai elementare de redactare a itemilor și probelor de evaluare sau folosirea lor improprie.” ( N. Manolescu, apud. D. Morissette, pag. 124-125).

Tipuri de erori:

Sunt mai multe tipuri de erori care trebuie evitate:

Efectul halo

            ,, Acesta este consecința unei caracteristici a personalității umane. Este vorba de tendința de a conserva o primă impresie sau a menține o primă evaluare a unei persoane chiar când se manifestă tendința de a o infirma. În situațiile de acest gen o descriere riguroasă și precisă a indicilor de stăpânire sau nestăpânire a unei caracteristici, deci o scară descriptivă precisă, obligă evaluatorul să atribuienotele sau calificativele cele mai potrivite și mai nuanțate.(N. Manolescu, p.115)

            ”Este exprimat în tendința evaluatorului de a face aprecieri asupra unor rezultate sau însușiri în funcție de impresia generală cu privire la cel evaluat; această ,,impresie generală” este formată în funcție de evaluările anterioare ale elevului la aceeași disciplină și/sau la alte discipline de învățământ și este utilizată de profesor drept un clișeu de apreciere care maschează diferențele dintre prestațiile elevului în cazul unor evaluări diferite; elevii cei mai expuși acestui efect sunt cei fruntași și cei slabi; unui elev cunoscut ca foarte bun i se va atribui un calificativ superior chiar dacă o anumită prestație a sa este slabă, în timp ce unui elev slab i se va atribui un calificativ mai scăzut chiar dacă are o prestație bună și a înregistrat progrese.”( D. Sălăvăstru, p. 164)

            „Efectul are ca bază psihologică faptul că impresia parțială iradiază, se extinde asupra întregii personalități a elevului. Elevii cei mai expuși acestui efect pot fi elevii de frunte sau cei slabi. Profesorii, în virtutea unor judecăți anticipative, nu mai observă eventualele lipsuri ale elevilor buni, după cum nu sunt ,,dispuși” să constate unele progrese ale celor slabi.”(C. Cucoș, p. 197).

Efectul ,,pygmalion” sau „ efectul de anticipare”

            „Cercetătorii din domeniul educației  au asociat numele lui Pygmalion cu studiul așteptărilor și al efectelor pe care acestea le pot produce. În 1968, R. Rosenthal și L. Jacobson introduc  noțiunea de „efect Pygmalion” pentru a desemna faptul că așteptările profesorului pot fi predicții care se autoîmplinesc. Cei doi autoi recunosc că ideea nu este nouă. R. Merton (1948) vorbește despre ,, autorealizarea profețiilor” sau „predicția creatoare”, pe care o definește ca fiind >>la început o percepție falsă ce provoacă la persoana în cauză un comportamnet nou, care pînă la urmă ajunge să sevalideze falsa percepție inițială>> .”( D. Sălăvăstru, p.166)

            „Aceasta este efectul invers al efectului ,,halo”. În esență este vorba despre despre situațiile în care un elev este subapreciat în baza unor informații nefavorabile pe care le deține un cadru didactic despre elevul respectiv. Se ajunge, în asemenea cazuri, la subaprecierea unui elev la o anumită disciplină de studiu, deși informațiile despre acel elev vizează rezultatele lui la alte discipline sau atitudini și comportamente sociale, morale .”( N. Manolescu, p.115)

            ,, Efectul Pygmalion/ efectul oedipian . Aprecierea rezultatelor obținute de un elev este influențată de părerea pe care profesorul și-a format-o despre capacitățile acestuia,părere care a devenit relativ fixă. Într-un fel, ca și în mitologia greacă, ideile și opiniile evaluatorului determină apariția fenomenului. Profețiile, odată emise, au șanse mari să se împlinească. Predilecțiile profesorilor nu numai că anticipă, dar și facilitează apariția comportamentelor invocate. Orice profesor își formează despre elevii săi anumite impresii în legătură cu posibilitățile acestora. Până la urmă, aceste păreri vor influența, inconștient sau nu, comportamentul și randametele elevilor. Încrederea în posibilitățile elevilor și convingerea manifestă că sunt capabilo de reușite și reprezintă modalități de diminuare sau anihilare a consecințelor acestui efect. ”( C. Cucos, p. 199)

Efectul de ordine

            „Efectul de ordine este, de asemenea, un efect datorat poziției sau locului ocupat de o lucrare într-un set de lucrări care sunt supuse evaluării.” (Sălăvăstru, Dorina, p. 164)

            „Din cauza unor fenomene de inerție, profesorul menține același nivel de apreciere pentru o suită de răspunsuri care, în realitate, prezintă anumite diferențe calitative. Examinatorul are tendința de a nota identic mai multe lucrări diferite, dar consecutive, fără discriminările valorile necesare.„ (Cucoş, Constantin, p. 402)

Efectul de contrast

            „Efectul de contrast apare datorită comparațiilor şi ierarhizărilor inevitabile pe care le face evaluatorul între lucrările scrise și corectate în serie sau între răspunsurile orale succesive ale celor examinați.” (Sălăvăstru, Dorina, p. 164)

            „În mod curent, profesorii au tendința de a opera o comparare și o ierarhizare a elevilor.” (Cucoş, Constantin, p. 401)

            „Așa se face că aceeași performanță poate fi cotată diferit, în funcție de poziția sau locul ocupat în succesiunea evaluărilor cotate.” (Sălăvăstru, Dorina, p. 164)

            „Conștientizarea efectelor datorate continguității probelor de către profesorul examinator constituie un prim pas în eliminarea consecințelor nedorite, presupuse de acest efect.”(Cucoş, Constantin, p. 401)

Eroarea logica

„Constă în substituirea obiectivelor şi parametrilor importanţi ai evaluării prin scopuri secundare, cum ar fi acurateţea şi sistematicitatea expunerii, efortul depus de elev pentru a ajunge la anumite rezultate (fie ele chiar şi mediocre), gradul de conştiinciozitate etc. Abaterea se justifică uneori, dar ea nu trebuie să devină o regulă.

Unele erori sunt facilitate de specificul disciplinei la care se realizează evaluarea. Obiectivele de învățământ riguroase, exacte, se pretează la o evaluare mai obiectivă, pe când cele umaniste și sociale predispun la aprecieri marcate de subiectivitatea profesorului. ”(C.Cucos, pag.402, Pedagogie , Polirom, Iasi, 2006)

“Eroarea logică presupune înlocuirea unor criterii de apreciere a rezultatelor şcolare în raport de obiectivele didactice cu variabile adiacente acestora cum ar fi: forma grafică, acurateţea lucrării, modalitatea inedită de prezentare etc.”(C. Cucos, Teoria și metodologia evaluării, pag.60).

Ecuația personală a examinatorului

“Ecuația personală a fiecărui evaluator constituie un factor perturbator major, unii având tendința de a fi exagerat de exigenți, în timp ce alții sunt exagerați de indulgenți în notare. Efectul ecuației personale este mai vizibil în cazul probelor scrise și a testelor cu itemi de tip eseu la discipline care presupun și prezentarea argumentată a unor puncte de vedere diferite.” (Teoria si practica evaluarii)

“Fiecare cadru didactic îşi structurează criterii proprii de apreciere. Unii profesori sunt mai generoşi, uzitând valorile de „sus” ale scării valorice, alţii sunt mai exigenţi, exploatând cu precădere valori intermediare sau de „jos”. O serie de profesori folosesc nota în chip de încurajare, de stimulare a elevului, alţii recurg la note pentru a măsura obiectiv sau chiar pentru a constrânge elevul în a depune un efort suplimentar. Unii apreciază mai mult originalitatea soluţiilor, alţii conformitatea cu informaţiile predate. O trăsătură aparte a efectului discutat este exigenţa diferită pe care o manifestă examinatorii. Diferenţele se pot evidenţia atât la acelaşi examinator, pe parcursul anului de învăţământ, sau între evaluatorii de la şcoli diferite.” (C. Cucos , pag.199 )

Aplicații:

1. Care dintre efectele de mai sus afectează mai mult activitatea de evaluare, punându-vă în ipostaza că sunteți cadre didactice.

Surse bibliografice:

1.  Cerghit, I. ,  Sisteme de instruire alternative și complementare,  Polirom, Iași, 2008.

2. Cucoș, C., Teoria și metodologia evaluării, Polirom, Iași, 2008.

3. C.Cucos, Pedagogie II, Editura Polirom, Iași, 1996

4. Manolescu, N., Teoria și metodologia evaluarii, Editura Universitară, București, 2010.

5. Sălăvăstru, D., Psihologia educației, Polirom, Iași, 2004.